Despre municipalitatea Čoka

Municipalitatea Čoka (Opština Čoka) este situată pe malul stâng al râului Tisa, în partea de nord a provinciei autonome Voivodina, Serbia. Se află la o distanță de 180 km de Belgrad, 100 km de Novi Sad, la 105 km de Timisoara si 60 km de Szeged (Ungaria).

Foto 1. Pozitia Municipalității Čoka

În nord se învecinează cu Novi Kneževac, cu Senta în vest si cu Ada în sud-vest, în est cu Kikinda și granița de stat cu România. Teritoriul comunei are o suprafață de 321 km².

Municipalitatea Čoka are forma actuală din data de 1 septembrie 1955 si cuprinde opt așezări: Čoka, Ostojićevo, Padej, Sanad, Jazovo, Vrbica, Crna Bara și Banatski Monoštor.

Foto 2. Municipalitatea Čoka-așezările componente

ISTORIC

Banatul, ca și întreaga Câmpie Panonică, a fost locuit din epoca preistorică, cel mai probabil din epoca bronzului. Pe acest teritoriu au locuit, de-a lungul timpului goții, gepizii, hunii, avarii, tătarii, turcii, sârbii, maghiarii, românii. Dintre toate aceste popoare, putem spune că doar sârbii și maghiarii au rămas, fiind cei mai vechi locuitori, restul popoarelor au dispărut sau au fost strămutate, asimilate sau au venit mai târziu, după retragerea turcilor în anul 1718.

Prima atestare documentară datează din 1247, sub numele de Čaka. În acele vremuri, din cauza terenului mlăștinoș, așezările din jurul Čokăi își schimbau frecvent poziția, doar aceasta a rămas fiind situată pe un teren mai înalt, ferit de inundații.

Încă din Evul Mediu, Čoka a avut mai mulți conducători, fiind cucerită de huni și turci, cumpărată de familii nobile, bogate. În timpul ocupației turce s-a dezvoltat comerțul, s-au introdus culturi agricole noi, cum ar fi porumbul, s-au creat rute comerciale.

În anul 1779, Čoka, a făcut parte din vechiul Banat, județul Torontal, proprietar fiind Lerinc Marciban care a cumpărat această localitate la prima licitație deschisă la Viena cu suma de 95.500 forinți.

Începând cu anul 1782 se așează în această parte a Banatului germani, maghiari, români, slovaci, polonezi și alții.

Prima școală se înființează în anul 1773, cu predare în limba sârbă, iar în anul 1800 se înființează și școala în limba maghiară.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, proprietari au devenit frații Artur și Carol Lederer, Čoka atingând sub conducerea lor vârful dezvoltării economice.

Posesiunile fraților Lederer însumau 9500 jugăre, pe care cultivau sfeclă de zahăr, tutun, in, cânepă, sorg, legume, vița de vie, cereale etc. Locuința familiei Lederer era una dintre cele mai faimoase din vechiul Banat și din timpul Jugoslaviei interbelice. De asemenea, mai erau faimoși și pentru producția de vin și flori.

Din cauza crizei economice mondiale din anul 1934, vânzarea porcinelor a scăzut foarte mult, astfel că Lederer decide să construiască un abator ceea ce a dus la dezvoltarea industriei cărnii, pentru care Čoka a fost cunoscută timp îndelungat.

O dată cu ocuparea Banatului de germani, în anul 1941, în Čoka, o parte din proprietăți sunt preluate de Hermann Göring., toate alimentele produse în zonă fiind duse pe front.

În anul 1945, toată averea familiei Lederer este confiscată, industria se naționalizează, vechea orânduială dispare și apare o lume nouă.

POPULAȚIA

Conform recensământului din anul 2011, în comuna Čoka trăiau 11.388 locuitori, cu 2444 persoane mai puți față de anul 2002.

Din datele statistice ale anului 2014, reiese că numărul de locuitori este de 11.081. Cauzele acestei scăderei demografice sunt natalitatea scăzută, migrația tinerilor din cauza condițiilor economice actuale.

În ceea ce privește structura etnică, predomină maghiarii 51,56 %, urmați de sârbi 37,63 %, rromi 2,43 %, jugoslavi 1,64 %, slovaci 1,45 %. Din motive politice, polonezii care au locuit mai ales în Ostojićevo, s-au declarat slovaci. Localitățile cu populație majoritar maghiară sunt Banatski Monoštor, Vrbica, Jazovo, Padej și Čoka. Ostojicevo și Sanad au populație majoritar sârbă, iar în Crna Bara predomină maghiarii.